Impresionant de multi copii aleg azi sa urmeze o facultate in Bucuresti... poate din vanitatea de a se descurca singuri, departe de mainile protectoare ale familiei, poate pentru ca au mai multa incredere in sistemul universitar din capitala, poate pentru a gusta cate putin din micile placeri pe care orasele mai mici nu le ofera inca.... sau poate pentru putin din fiecare motiv.
Agitatia, diversitatea, viata debordanta ce pulseaza in tot si in toate, stiu ca astea au fost si vor ramane principalele motive pentru care iubesc un oras strain, dar pe care,din aceste cauze, il simt atat de aproape. La inceput totul parea imposibil, si cu toata vointa aveam momente in care mi se parea ca nu o sa ma descurc vreodata... un apartament in care mai mereu se strica ceva, vecini bagaciosi, proprietari lipsitit de etica... totul era ca un vartej in care simti uneori ca te pierzi... si imi aduc aminte si acum de plimbarile din fiecare seara care erau ca un pansament..eram acolo unde voaim sa fiu si stiam ca a doua zi totul va fi bine...
serile trecute ma plimbam pe strazile orasului si am devenit nostalgica... imi aduceam aminte de legatura spirituala puternica pe care am simtit-o mereu cu capitala, vedeam multitudine de fete, mii de culori ce se intersectau peste tot in jurul meu ca o panza infinita si imi venea sa zambesc... pentru asta am venit... si pentru asta iubesc Bucurestiul, pentru viata sa nesfarsita, pentru tumultul omniprezent, pentru strazile vechi si plimbarile nostalgice, pentru cluburile noi si petrecerile nesfarsite, pentru ca este un colaj perfect de nesfarsite extreme. Si pentru ca mereu, indiferent de circumstante, ma voi regasi intr-una din fetele sale...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu