electronic fairytale

Despre alegeri

2009-09-18T18:29:00.002+03:00

Am crescut în umbra filmelor hollywoodiene care ne învață să ne urmăm cu îndârjire visul, căci el se poate împlini atunci când crezi și lupti până la capăt. Ne trezim însa în realitatea descumpănitoare a unei țări în care posibilitățile se numără pe degete și în care scopul suprem al majorității se reduce la “a-ți căștiga pâinea”. Și de aici dilema: o viață decentă, dar inspidă și frustrantă prin însăși lipsa ei de culoare, sau o existență impregnată de vise, născută din pasiune, dar sugrumată de brutalitatea acută a lipsurilor? Ce îți poti ierta mai degrabă, lașitatea și rațiunea, sau pasiunea și curajul?
Am adus cu mine în București bagajul de vise. Și l-am purtat mereu dupa mine. Multe dintre ele s-au făcut scrum. Pentru unele am depus prea mari eforturi, le-am alimentat cu prea multă energie și le-am scurtcircuitat. Pe altele mi-a fost prea frica să le mai ascult, și au murit sufocate în bezna imaginației. Altele s-au împlinit fără prea mari eforturi, dar nu au rezistat în timp. Și atunci mi-am propus să închid bagajul de vise, să îl ascund în dosul debaralei închise cu cheia. Atunci mi-am pus masca maturității și am jucat blazat pe scena realității. Și am murit eu.
Cred că atunci când lucrezi din pasiune evoluezi spiritual, te dezvolți cu fiecare zi. Cred că stă în puterea noastră să ne valorificam esența așa cum stă în mâinile noastre puterea de a ne dilua pasiunea în acidul cotidian. Cred in vise, în puterea lor de a ne schimba destinul și în singura posibilitatea pe care o avem de a le da viață

in love with myself

2009-07-24T02:56:00.006+03:00

exista asa d mult tipuri de prieteni incat nu prea ai cum sa ii incadrezi in categorii. Sunt prieteni apropiati care te coplesesc cu caldura, prieteni "de cafea" cu care socializezi superficial, dar suficient de interesant incat sa nu iti para rau ai iesit din casa, prieteni ipocriti care te fac sa ii aprciezi mai mult pe ceilalti si care iti dau cele mai bune lectii de viata, prieteni vechi care te`au cunoscut in n ipostaze, prieteni noi, cu care nu te mai saturi sa palavragesti...

mi-am reintalnit in ultima vreme prietenii vechi. habar nu aveam ca mi-au lipsit asa de tare. m-am regasit in mijlocul lor, cu tot cu visele si ambitiile neglijate in ultima vreme.

am petrecut mult timp doar eu cu mine si a fost incredibil de linistitor. mereu mi-a fost frica de singuratate, dar la un moment dat realizezi ca oricum ai fot singur si pana acum, chiar daca inconjurat de multi. pentru ca singuratatea nu se masoara in ore izolate, ci in ore in care refuzi dialogul cu tine. si il cauti in altii.

nu`mi mai e frica de asta, nu-mi mai e frica de nimic. acum stiu ca intr-adevar te obisnuiesti cu orice. in cazul bun, cu orice vrei tu.

poate inca nu stiu ce vreau, inca visez prea departe si traiesc in lumi ideale. dar macar acum stiu ca nu mai am nevoie de confirmari sau sustinere. poate m-am maturizat. sau poate m-am indragotit :))

inner mirror

2008-11-03T19:24:00.004+02:00

mereu mi`am dorit un animal de casa, cu atat mai mult cu cat nu am avut voie. Pentru ca lasa par, e greu de ingrijit si nimeni nu are timp de el. Mai mult decat atat, mi se spunea ca il chinuim in apartament. Iar asta mi se parea cel mai revoltator motiv. Cum s-ar putea chinui un pui de mata care ar manca ce e mai bun,ar fi curat, iubit, plimbat, mangaiat si rasfatat in cele mai dragute feluri? In ce fel ai putea sa te chinui cand ai tot ce vrei?
In cel mai trist fel posibil, in cel mai chinuitor si mai greu de inlaturat. Te chinui atunci cand nu evoluezi. Te chinui atunci cand traiesti contra firii si naturii tale, cand nu ai mediul potrivit, cand ti ofera o tava abundenta de optiuni indestulatoare, dar prost plasate. In timp si spatiu. Te chinui cand o parte din tine rade si nu vrei sa accepti ca alta plange. Te chinui cand esti constrans, in cele mai nepalpabile feluri. Te frustrezi si iti insusesti un rol, resemnat, fara dorinte, ambitii. Iti strangulezi incet incet vointa si pasiunea. Si cel mai rau te chinui caci nu ai puterea sa schimbi ceva. Si speri ca timpul va rezolva totul,asa cum ti se promite. Dar de fapt, el nu rezolva nimic, ci doar adanceste. El e cel mai mare dusman in lupta cu tine. El iti hraneste visele si tot el le omoara.

Moments

2008-01-05T17:54:00.002+02:00

...stau trantita pe scaunul din dreapta al masinii.. si sunt fericita... nu vad decat luminite multe de craciun... muzica imi trece prin tot corpul si nu respir decat fericire..

Hai s-o ardem natural

2007-12-10T17:18:00.000+02:00

din ce in ce mai des observ cu indignare cum trecerea anilor "dezfeminizeaza" femeia. O scurta retrospectiva - anii 60, 70 fiind ultimele manifestari clare ca fiintele cu parul lung sunt femei, pline de gratie si gingasie. anii 80 - personal ii dezaprob pentru comebackul fulgerator al sprnacenelor prea groase, umeri prea masculini si par total inexpresiv... in fine, astea e o parere strict personala.. inaintam in isotrie si putem sa ne oripilam de-a dreptul...
ma uit in jur, femei in adidasi albi ( a se citi albi si murdari) blugi si geci largi, geanta neagra de musama... nu are sens sa ne mai ridicam privirea ingorzita spre fete.. doamne fereste sa mai puna careva mana pe un ruj sau fard de obraz.. sa nu mai vorbesc de fardul de ochi.. si atunci cand isi aduc aminte.. il folosesc in avans pentru urmatoarele 6 luni - mult strident de prost gust.
Da, prostul gust caracterizeaza femeia zilelor noastre. Si sa nu aud comentarii gen "nivel de trai scazut" ca imi fuge pamantul de sub picoare, sau si mai trist - "lipsa timpului" - lasa ca poti sa nu dormi, poti sa nu vegetezi la tv jumate de zi.. poti! dar se sta prost la capitolul self-esteem ... aici e beleaua.
lasand in urma generatia de peste 30 de ani -irecuperabila- (si pt voi "doamnelor".. dak ati incerca sa aratati mai bine poate v-ati si simti mai bine si nu ar mai parea viata un infern.. cu toate neajunsurile ei).. sa aruncam o scurta privire printre tineri.
Exista o specia anume de "wannaabes" care vor sa fie naturale. Nimic rau in asta, revistele glossy, panourile pubblicitare, toate aduc la rang de arta imaginea unei femei naturale. si e ok. In schimb nu e deloc Ok ca prin natural (care se cere tradus prin lipsa stridenteleor si a opulentei) sa intelegi "asa cum te-a lasa bunul Dumnezeu pe acest pamant" Natural nu inseamna par nespalat si eventual imprastiat in 20 de directii, cearcane pana in barbie si sprancene groase, inexpresive si eventual nepesante. Aia e neglijent, si implicit URAT, nu natural si implicit Stylish.
Si pentru imaginea voastra, si a unei intregi comunitati, voi fetelor din lumea intreaga, fiti cochete fara a fi stridente, PR yourslef a little! :P

Anthony Giddens - different view

2007-11-10T19:36:00.000+02:00

Da, mi s-a parut foarte ok evenimentul de azi ce l-a avut in centrul sau pe marele sociolog. Discursuri frumoase, si in acelasi timp la obiect - am apreciat faptul ca inca exista romani cu functii inalte ce stiu sa exprime esentialul in cuvinte frumoase, fara vesnica "lalaiala" ca vorba aia... "vorba lunga saracia omului". Ceremonie frumoasa, acustica buna. Totul ok. In schimb m-a impresionat grosolania, badaranismul si proasta crestere a - culmea - unui reprezentat al presei. Aroganta, ca defect profesional, ar putea fi intr-o oarecare masura acceptata. Insa nu cred ca e vorba de asta, ci doar de o profunda lipsa de educatie. Atunci cand o persoana cu pretentii, ca deh, a venit acolo pentru a reprezenta ceva, pentru a fi ochii si urechile unei oarecare publicatii, te astepti, daca nu chiar sa fie un model comportamental, mai ales pentru noi, junorii, studentii, macar sa dea dovada de bun simt. Insa fenomenul asta de "eu sunt mai smcher pentru ca..." o sa inghita in curand micuta noastra tara.. si asa in declin iremediabill.
Da, bunul-simt e o pretentie de-a mea. Pretind ca e un minim pentru oricine. Restul.. e de discutat. Dar ...atunci cand, pentru ca ai poposit 3 minute pe un scaun ce s-a ocupat temporar, si pe care oricum aveai de gand sa il eliberezi, si ti se maraie scurt si concis HAI MOVE DE AICI ODATA ramai oarecum perplex. Respectul pentru institutia ce a organizat evenimentul m-a facut sa inghit in sec si sa tac, si nu sa ii raspund la fel de obraznic ciobanului de langa mine, caruia ii lipsea in egala masura simtul estetic - deborda de prost gust si in ceea ce privste camasa de plastic care cred ca il sugruma putin, ca si ceasul sclipitor cu diamentru ce ar face gelos un ecran lcd, dar in fine asta e o alta poveste - cat si o minima doza obligatorie de maniere. Caci, pana una alta.. ce pana mea.. isi permite.. e om de presa...

De ce iubim Bucurestiul...

2007-10-30T15:23:00.000+02:00

Impresionant de multi copii aleg azi sa urmeze o facultate in Bucuresti... poate din vanitatea de a se descurca singuri, departe de mainile protectoare ale familiei, poate pentru ca au mai multa incredere in sistemul universitar din capitala, poate pentru a gusta cate putin din micile placeri pe care orasele mai mici nu le ofera inca.... sau poate pentru putin din fiecare motiv.
Agitatia, diversitatea, viata debordanta ce pulseaza in tot si in toate, stiu ca astea au fost si vor ramane principalele motive pentru care iubesc un oras strain, dar pe care,din aceste cauze, il simt atat de aproape. La inceput totul parea imposibil, si cu toata vointa aveam momente in care mi se parea ca nu o sa ma descurc vreodata... un apartament in care mai mereu se strica ceva, vecini bagaciosi, proprietari lipsitit de etica... totul era ca un vartej in care simti uneori ca te pierzi... si imi aduc aminte si acum de plimbarile din fiecare seara care erau ca un pansament..eram acolo unde voaim sa fiu si stiam ca a doua zi totul va fi bine...
serile trecute ma plimbam pe strazile orasului si am devenit nostalgica... imi aduceam aminte de legatura spirituala puternica pe care am simtit-o mereu cu capitala, vedeam multitudine de fete, mii de culori ce se intersectau peste tot in jurul meu ca o panza infinita si imi venea sa zambesc... pentru asta am venit... si pentru asta iubesc Bucurestiul, pentru viata sa nesfarsita, pentru tumultul omniprezent, pentru strazile vechi si plimbarile nostalgice, pentru cluburile noi si petrecerile nesfarsite, pentru ca este un colaj perfect de nesfarsite extreme. Si pentru ca mereu, indiferent de circumstante, ma voi regasi intr-una din fetele sale...

Ceasul rau, pisica neagra, omul prost, femeia bleaga...

2007-09-22T11:28:00.000+03:00

..e soare afara si incerc sa imi gasesc in asta puterea unui mic zambet.. dar incerc degeaba.. simt iar un nod in gat si lacrimi.. iar stau in caza .. cine stie cat o sa mai stau... si vb aia ca toata viata mi-a fost groaza sa stau, sa zac, sa ma simt inutila.. innebunesc daca nu fac ceva, daca nu ma agit putin, daca nu ma simt un pic vie..
totul a inceput o data cu prima zi de toamna si prima ploaie rece...o durere de cap insuportabila ce nu trecea cu nimic, si ceva frica... asa am chemat salvarea, am ajuns la spitalul de infectioase...si doctorita dupa un scurt control conchide rece: meningita... o sa te tinem cateva zile pentru investigatii si o sa iti facem punctii in spate... deja nu mai auzeam nimic si totul se invartea in jur... imi doream sa mor sa trec prin peretii aia urati ai spitalului si sa ajung oriunde, aboslut oriunde dar afara...
cele doua zile in spital s-au scurs incredibil de incet... parca se derulau cu viteza cu care perfuzia se golea in vena... picatura cu picatura...
mirosul insuportabil de clor la 7 dimineata cand o infirmiera grasa trantea usa de perete si urla din toti plamanii:TREZIREAAAAAAAA..apoi mirosul de ceai si paine prajita amestecat cu doctorie... si normal.. izul de mucegai ce venea de la nesuferita de ploaie...
dupa doua zile si multe analize mi-au dat drumul , spunand pe un ton de scuza ca a gresit doamna doctor cand m-a consultat... si ca s-a speriat ca semnanu simptomele...in fine nici nu m-am oboist sa boscorodesc lipsa pregatirii medicilor, nu voiam decat sa ies la lume, la agitatie, la pulsul viu al orasului, sa ajung acasa sa imi fac o baie fierbinte...
totul parea un vis urat din care m-am trezit repede... si lucruruile nici nu au apucat sa intre in normal ... caci.. din nou...
dupa 2 saptamani ma simteam lesuita si fara pofta de viata( destul de anormal.. observasera si cei din jur iar eu ma speriasem rau).. dar era varicela... alte multe zile state in casa, departe de agitatie, de tumult si de viata.... intre peretii casei, obligat fiind sa stai, nu simtit nimic.. esti ca un corp amorf, orice incerci sa faci nu merge, nici macar rasfoitul unei reviste... pentru ca acum aveam o sete de viata mai mult ca nicicand... se termina vacanta... doar ce iesisem din sptial dupa o mare sperietura.. acum ma simteam fericita si norocoasa ca ma plimbam pe strazi... si tot acum mi s-a taiat elanul mai rau ca niciodata...
insa culmea e felul in care s-au petrecut toate din lipsa de atentie si pregatire a medicilor... varicela nu a aparut pur si simplu.. a aparut pentru ca la radiografie am asteptat langa o batrana ce se plangea de durerile cauzate de zona zoster.. iar medicii mi-au spus acum ca e acelasi virus.... care cauzseaza si varicela si zona zoster.. si pentru ca nu o facusem in copilarie iar virusul este extrem de contagios... asta asa .. pentru ca un rau nu vine niciodata singur...
nici nu pot sa ma mai supar.. nu vreau sa ma gandesc de ce iar sunt in "repaus la domicliu", nu mai conteaza ca totul a pornit de la o viroza obisnuita ce a debutat cu dureri de cap..vreau doar sa ies, sa treaca toate... asa cum au venit... sa nici nu mi le mai aduc aminte...

chiria, bat-o vina....

2007-08-31T11:28:00.000+03:00

este a doua vara care, in ceea ce ma priveste, isi marcheaza sfarsitul printr-o criza a locuintei... disperarea-mi caracteristica ce ma face sa cred ca nu o sa ajung sa mai stau niciunde pana la urma, ideea ca tot ce a fost bun e luat si ce a mai ramas este inuman, lipsa unui seniment de sigurtanta si stabilitate imi provoaca o profunda stare de tristete si anxietate... atunci se intampla pentru ca, din cauza unor triste conjuncturi nefavorabile, a trebuit sa imi gasesc colega de ap in doi timpi si trei miscari. acum se intamapla iar, parca la fel, dar totusi nu chiar.. acum se intampla nu pentru ca nu am cu cine sa imi impart modestul apartament, ci pentru ca nu exista apartamenturl in sine...
ceea ce ma face cu adevarat sa imi pierd cumpatul si gandirea este aceasta crestere spectaculoasa si inevitabila a preturilor la chirii... care aduce cu sine ura si "eterna recunoastere" a potentialilor chiriasi - de altfel lucru de neluat in seama comparativ cu sumele ce intra fara rusine in buzunarele celor ce "dau apartamente in chirie" ...
doar un pic de noroc sper sa isi spuna cuvantul in amalgamul asta ce nu se mai termina, si imi promit ca daca o sa fie bine pana la urma, nu ma mai mut pana se darama blocul :D

natura umana

2007-08-27T18:13:00.000+03:00

nu am intentia sa incerc sa descopar dileme filozofice deshise de secole, sau sa incerc sa inteleg ceea ce chiar si cei mai invatati au lasat in continuare cu semnul intrebarii...insa nu ma pot abtine din a ma intreba ... de trebuie sa fie asa? de ce omul nu e niciodata multumit cu ce are si simte nevoia sa aiba mai mult? de cele mai multe ori acel "mai mult" la care aderi si la care visezi... e ceva ce poate altadata nu t atingea nici in treacat.... dar acum vrei neaprat.. ca daca nu plangi si esti cel mai nefericit... si numai tie ti se intampla asta.. si pana acum tot asa ai fost cel mai batut de soarta.. si nu ai avut nimic decat lipsuri .. iar multumirea seculra pe care o promiti divinitatii in cazul in care t va fericii... dureaza nici mai mult nici mai putin de 3 4 zile.
si atunci e maomentul cand te vei agata de o noua trebuinta, o noua treapta existentiala pe care e musai sa ajungi, iar in caz contrar... hehe alte masti aceeasi piesa intr-un sir nesfarsit obsedant si anormal de identic ce se repeta intru eternitate...
oare va veni vreodata ziua in care sa nu iti mai poti dori nimic? caci goana asta absurda dupa perfectiune t oboseste si , in mod paradoxal t face mai nefericit decat erai inainte... "ferice de cei saraci" si nu este o gulma....
cu cat ai, cu atat ai vrea mai mult, cu cat vrei mai multe, cu atat te simti mai nefericit si simti ca iti lipsesc mai multe.... si cu atat vrei mai mult sa umpli golul sau multimea aia nenorocita e goluri care te bantuie....
daca am privi macar cinci minute detasat prpria viata, sunt sigura ca fiecare din noi am gasi cel putin 5 motive de fericire si alte 3 pentru care am spune... Doamne, nu`mi vine sa cred, chiar s-a intamplat asa cum imi doream....
Daca tot suntem fiinte cugetatoare, poate ar trebui sa cugetam mai profund si sa invat sa nu ne mai dorim nimic pentru a ne putea bucura de viata asta oricum mult prea scurta....

Principles of Lust

2007-07-30T11:00:00.001+03:00

...in an uncertain world, in a desperate whirlpool of mistakes , it just struck us... fast and deep... it was cold blue water in the middle of the desert....

lust, tears and ecstatic vibrations.. mixes of feeling of moods, the whole universe embracing us with divine joy, in a dark corner of a dark caffee, in a dirty litlle strange pub, that turned in a second into the hot beeting heart of the entire world...

I talk in movements, he talks in sounds, and we reached a high-level communication in the first 3 seconds.. in a this crazy hi-tech era, we love each other with the speed of light and with the intensity of darkest and craziest obbsesion

was it love? or strange desire? like a drug, like a myth, like a dive in extasy, burning on the inside like this I feel sincethen... it was like a devil steeling my soul, and I remaining forever under his dark strong power, unable to cotrol or fight back... i am giving away myself in an ocean of sensations and feeling and I dare to hold tight to my vision, to my belief, to Him

franturi de perspective

2007-07-30T09:27:00.000+03:00

o alta zi incepe mai devreme decat trebuie... cu toate ca nu e motiv de ingrijorare mai ales ca ultima luna.. ei bine in ultima luna nu m`am obosit sa ma dau jos din pat inainte de pranz sau sa ies din casa inainte de apusul soarelui...
mi`au lipsi mult noptile calde de vara pierdute fara sens pe cine stie unde, cu ochii atintiti in stele si gandul ratacit in cioturi de idei...nu am o viata prea activa in perioada asta.. insa ma multumeste, nu ma potplange... asa cum a fost dintotdeauna... cu rataciri de actiuni interzise, ca doar deh... regulile sunt facute sa fie incalcate nu? si daca tot nu vezi lume noua, sau nu gasesti motivatii prea puternice in jurul tau, macar sa t poti bucura de mica satisfactie ca nu esti ca restul, ca esti "cu mot" mai pe roamneste....
hmm... sunt entuziasmata de cateva zile.. e apropie incet incet plecare la mare.. pe care am asteptat-o tot anul. da, recunosc, suna destul de ceausist si limitat, insa paleta de optiuni cu destinatii miraculoase de vacanta, din ultimii ani, chiar nu ma impresioneaza cu nimic....
sau poate mi-ar da o strangere de inima daca as stii k plec in insule tropicale, inmiresmate si binecuvantate cu tot ce e mai frumos pe lume.. dar nu e cazul.. poate as fi nevoita sa fac mirabolanta alegere intre Grecia Turcia si Bulgaria... la naiba... aleg sa merg la noi... pe plajele unde ma duceam si la 2 3 anisori de mana cu bunicii... da sunt de acord cu evolutia umana si frica de plafonare.... dar daca e schimbare, pai schimbare sa fie.... nu o aparenta si amuzanta gluma...
si plus de asta, nu plec la mare sa ma odihnesc sau sa inspir adanc aerul sarat cu puteri miraculoase in plimbari ritmice pe o faleza ingusta... plec in primul rand sa ma distrez( goana dupa tot felul de senzatii se accentueaza in mod paradoxal odata cu anii... mizand pe faptul ca "mai am putin si gata... ma fac om serios si plicticos la cravat si costum gri.. deci... pe cai cat mai e vreme - amuzanta idee nu?ei bine e destul de infricosatoare.. dar daca o tin asa poate nici nu mai apuc sa ajung in inspaimantatorul costum gri..)
mereu m-au speriat conceptele... si e amuzant si intrigant in acelasi timp.. cum multe lucruri imi fac placere.. atunci cand se strecoara usor in viata mea si nu-mi dau seama.. poate daca as fi aflat cu 5 minute inainte ca asa va fi... m-as fi ingrozit "numai la ideea ca...''
prejudecata? fixism? posibil... si eu totusi ma incapatanez sa cred ca sunt deschisa la nou si foarte adaptabila... poate ca uit totusi ca inainte de toate sunt om, sunt femeie, capricioasa, sucita si imposibil de descifrat....